duminică, 9 noiembrie 2014

Operația româniei nu va reuși ...!

Bătrânul doctor, un pensionar în vârstă, izbește cu putere ușile sălii de operație și se îndreaptă pesimist spre masa de operație unde pacientul, o țară bolnavă și fără vlagă, se zbate între viață și moarte. Se uită cu superioritate la celălalt medic tânăr și-l întreabă pe un ton grav:
- A dat mă ceva? Sau îl operăm pe gratis?
Tânărul doctor raspunde timid și puțin speriat:
- Să știți că este sărac și foarte bolnav, a fost și jefuit înainte să ajungă la operație. Nu mai are nimic.
- Ce știi tu mă? Dă-l în măsa, trebuie să mai aibă ceva. Vrea să trăiască? Să plătească, că nu-mi pierd timpul de pomană ...
În sala de operație se lasă o liniște mormântală, pentru pacient următoarele minute, ore sunt esențiale. Bătrânul dr. înainte de toate își bagă mâinile prin buzunarele pacientului și scoate câteva monede:
- Vezi mă? Ce știi tu? Voi ăștia tineri ...
Tânărul doctor pleacă capul și strânge ușor mâna pacientului încercând să-i transmită puțină căldură.
Începe operația, pe măsură ce tânărul dr. asistă neputincios, pacientul este supus unor proceduri medicale învechite, greșite și fără pic de profesionalism.
Nu mai poate accepta ceea ce se petrece și răbufnește:
- Dom' doctor, chiar nu vă pasă, vă bateți joc de această țară, este inacceptabil, vă rog să mă lăsați să repar ce se mai poate repara ...! Cât nu este prea târziu.
Bătrânul dr. este stupefiat de dorința tânărului de a salva pacientul și se retrage pentru moment, nedumerit. Tânărul dr. începe o muncă contra cronometru, o operație dificilă pe cord. Priceperea doctorului începe să dea roade, inima țării începe să bată din nou ... mai este puțin până la terminarea operației, dar ... umilit total de calitățile și profesionalismul tânărului dr., bătrânul se apropie mișelește pe la spate și-l lovește cu putere pe acesta, trimițându-l la podea.
- Ce credeai mă ... că te las pe tine să reușești? Dute-n măta!
Ia un fierăstrău si amputează picioarele pacientului.
Se uită cu scârbă și spune:
- Te-o fi vindecat mă ăsta de inimă, dar eu te-am lăsat fără picioare, ha ha ha ...

miercuri, 22 octombrie 2014

Ţara cu sau fără viitor

Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă! Este complice!” GEORGE ORWELL

M-am săturat să tot asist la diverse răbufniri în mediul virtual cât şi în jurul meu, răbufniri la adresa unora sau altora în funcţie de convingerile fiecăruia. M-am săturat să fiu furat, să fiu minţit, să fiu jignit, să rămân fără speranţă în ţara mea. Da, poate că aş schimba „ţara mea” cu alta dacă aş fi oportunist şi puţin politician, mi-ar fi simplu, numai că nu sunt şi încă mai miros, mai gust ţărâna aceasta românească.

Suntem anihilaţi de „teroriştii cu gulere albe” politicieni care se luptă în primul rând între ei pentru că noi nici măcar nu contăm.

Mai vine din când în când vremea să contăm, să votăm, ce-i drept eu n-am mai făcut-o de mulţi ani şi poate că-mi pare rău, dar parcă încep să cred, să sper că acum contează. Nu mai vreau să las chiar totul la voia întâmplării în ceea ce priveşte viitorul copilului meu şi nici al copiilor voştri, ai noştri.

Cine sunt eu ca să-mi permit să-ţi dau sfaturi? Un nimeni, un nimeni ca şi tine care doar ACUM contează. Cu cine sa votam? Cu dracu’, dar nu cu ăştia!