sâmbătă, 20 februarie 2016

Întrebare de sezon

Oare cât de mult poate câștiga un om, presupunând că toți suntem de acord că Mircea Badea este om, ca să poți mima că ceea ce exprimi public este părerea ta sinceră? Mircea este genial, carismatic, inteligent, iar eu personal cred că joacă atât de bine încât mulți actori l-ar invidia. Deci, câți bani? Câți bani iți iau dreptul să fi tu? Mulți dintre noi, pământenii, poate îi înțelegem strategia. Mie îmi plac banii, dar tot nu pot răspunde sincer la întrebarea: Câți bani vrei ca să-i convingi pe alții că strâmbul este drept, că orbul vede bine, că surdul aude? Devine și mai dificil când trebuie sa faci asta de față cu maică-ta, cu frati-tu, cu nevastă-ta și aproape imposibil când ar trebui s-o faci de față cu copilul tău. Mă încăpățânez să nu renunț la acești bani și tot încerc să mai caut argumente care mă pot motiva să fiu lipsit de responsabilitate, mă pot motiva să fiu în continuare slugă, să fiu exact ce urăsc să fiu. Astăzi am rămas uluit de ce s-a petrecut în Piața Constituției. Mâine sau poimâine, dacă răspunsul la întrebarea "Câți bani iți iau dreptul să fi tu?" mă copleșește, s-ar putea să fiu și eu de cealaltă partea, doar pentru că sunt un bun actor cu un public numeros și deloc pretențios.
Mai rămâne o-ntrebare: Din ce public o să facă parte copilul meu? El știe ca joc prost, pe el nu-l pot păcăli!

miercuri, 11 noiembrie 2015

seCURISTUL de lângă mine

S-a strecurat pe lângă mine un sentiment de mâhnire și tristețe vis-a-vis de protestele care au la bază o frustrare născută din sângele clocotit și inocența acestei noi generații de tineri care cred cu tărie ca pot schimba sistemul … of, ce păcat. Acest sistem nenorocit nu este decât recenta noastră moștenire, este propria noastă alegere pe care am făcut-o acum 26 de ani, nu suntem vinovați că am fost proști sau ușor de cumpărat, așa erau vremurile, suntem vinovați că atunci nu am exterminat efectiv toți securiștii sau conform DEX toți “Lucrătorii din serviciul de securitate în perioada comunistă”.
Acest tip de politician autohton nu putea evolua, nu ne putea manipula și nu ne putea umilii decât cu ajutorul acestor securiști ordinari, care au fost creați și antrenați în comunism pentru a ține la adăpost și în siguranță o altă categorie de tirani specifici acelor vremuri.
După revoluție au fost imediat asimilați și folosiți de partidele politice din România, au evoluat odată cu acestea și ne controlează din umbră în continuare. Din acest motiv ne este aproape imposibil să schimbăm actuala clasă politică, au o putere fantastică de manipulare și control, în fiecare instituție a statului și probabil și în marile companii private din întreaga țară, indiferent de domeniul de activitate sunt prezenți printre angajați în diferite funcții.
Racolează în permanență oameni noi, tineri foarte bine pregătiți care din nefericire nu au alte alternative în această țară și care pentru o funcție, pentru un salariu mai bun mâine vor ajunge să o vândă și pe maică-sa, așa se perpetuează această structură odioasă care ține în viață coruptul politician român și care ne macină ușor dar constant orice șansă de evoluție.
Noi nu mai putem alege, noi nu mai putem schimba sistemul … decât dacă vom fi mult mai mulți care ne dorim această schimbare și nu doar 10, 20 sau 50 de mii, ci … milioane.

duminică, 9 noiembrie 2014

Operația româniei nu va reuși ...!

Bătrânul doctor, un pensionar în vârstă, izbește cu putere ușile sălii de operație și se îndreaptă pesimist spre masa de operație unde pacientul, o țară bolnavă și fără vlagă, se zbate între viață și moarte. Se uită cu superioritate la celălalt medic tânăr și-l întreabă pe un ton grav:
- A dat mă ceva? Sau îl operăm pe gratis?
Tânărul doctor raspunde timid și puțin speriat:
- Să știți că este sărac și foarte bolnav, a fost și jefuit înainte să ajungă la operație. Nu mai are nimic.
- Ce știi tu mă? Dă-l în măsa, trebuie să mai aibă ceva. Vrea să trăiască? Să plătească, că nu-mi pierd timpul de pomană ...
În sala de operație se lasă o liniște mormântală, pentru pacient următoarele minute, ore sunt esențiale. Bătrânul dr. înainte de toate își bagă mâinile prin buzunarele pacientului și scoate câteva monede:
- Vezi mă? Ce știi tu? Voi ăștia tineri ...
Tânărul doctor pleacă capul și strânge ușor mâna pacientului încercând să-i transmită puțină căldură.
Începe operația, pe măsură ce tânărul dr. asistă neputincios, pacientul este supus unor proceduri medicale învechite, greșite și fără pic de profesionalism.
Nu mai poate accepta ceea ce se petrece și răbufnește:
- Dom' doctor, chiar nu vă pasă, vă bateți joc de această țară, este inacceptabil, vă rog să mă lăsați să repar ce se mai poate repara ...! Cât nu este prea târziu.
Bătrânul dr. este stupefiat de dorința tânărului de a salva pacientul și se retrage pentru moment, nedumerit. Tânărul dr. începe o muncă contra cronometru, o operație dificilă pe cord. Priceperea doctorului începe să dea roade, inima țării începe să bată din nou ... mai este puțin până la terminarea operației, dar ... umilit total de calitățile și profesionalismul tânărului dr., bătrânul se apropie mișelește pe la spate și-l lovește cu putere pe acesta, trimițându-l la podea.
- Ce credeai mă ... că te las pe tine să reușești? Dute-n măta!
Ia un fierăstrău si amputează picioarele pacientului.
Se uită cu scârbă și spune:
- Te-o fi vindecat mă ăsta de inimă, dar eu te-am lăsat fără picioare, ha ha ha ...

miercuri, 22 octombrie 2014

Ţara cu sau fără viitor

Un popor care votează corupţi, impostori, hoţi şi trădători, nu este victimă! Este complice!” GEORGE ORWELL

M-am săturat să tot asist la diverse răbufniri în mediul virtual cât şi în jurul meu, răbufniri la adresa unora sau altora în funcţie de convingerile fiecăruia. M-am săturat să fiu furat, să fiu minţit, să fiu jignit, să rămân fără speranţă în ţara mea. Da, poate că aş schimba „ţara mea” cu alta dacă aş fi oportunist şi puţin politician, mi-ar fi simplu, numai că nu sunt şi încă mai miros, mai gust ţărâna aceasta românească.

Suntem anihilaţi de „teroriştii cu gulere albe” politicieni care se luptă în primul rând între ei pentru că noi nici măcar nu contăm.

Mai vine din când în când vremea să contăm, să votăm, ce-i drept eu n-am mai făcut-o de mulţi ani şi poate că-mi pare rău, dar parcă încep să cred, să sper că acum contează. Nu mai vreau să las chiar totul la voia întâmplării în ceea ce priveşte viitorul copilului meu şi nici al copiilor voştri, ai noştri.

Cine sunt eu ca să-mi permit să-ţi dau sfaturi? Un nimeni, un nimeni ca şi tine care doar ACUM contează. Cu cine sa votam? Cu dracu’, dar nu cu ăştia!

vineri, 5 aprilie 2013

O „minută” de Timofei

European Union
Mergând pe intuiția-mi caracteristică prevăd „cutremure” multiple în dimensiunea în care m-am înfipt ca păduchele „speriat” de gaz în piele unui bubos alienat care cochetează în subconștient cu sinonime precum zeu, stăpân, atotputernic şi nu în ultimul rând doar EU". Acest „EU” are multiple înţelesuri, European Union, sau poate fi ce vreau eu, tu sau alții, însa la bază s-a deformat în decursul timpului, sprijinit de o adunătura de oportuniști permanenți într-o caricatură hidoasă, lipsită de moralitate în care granițele bunului simţ sunt accesibile doar pentru cei cu pașapoarte de intelectuali umili sau „umiliți” permanent.

 „EU”, înconjurat de prichindeii lui aproape la fel de hidoși şi oportuniști, conferă acestuia o stare de bine şi un loc garantat pe peretele HALL OF FAME al dimensiunii, iar el, păduchele realizează că nu se poate împotrivii sticlei cu gaz, şi mai având câteodată excese inocente de frustrare, reușește să producă mici cutremure pe chelia bubosului alienat chiar cu riscul de a primii sistematic jeturi de gaz în nas. Treaba şi menirea păduchelui este să reziste, iar în cele mai multe cazuri dacă nu mai poate, moare cu satisfacţia că măcar şi hidosului i-a căzut ceva păr.
„EU” s-a transformat foarte mult în decursul anilor şi nu a făcut altceva decât să traseze granițe, altele decât cele teritoriale, să creeze oportunităţi, dar doar celor care „corespund”, să se transforme din ce în ce mai mult în bubosul alienat de care tot pomenesc.
Păduchele se luptă în continuare … cu gazul, cu prichindeii bubosului alienat, dar nu în ultimul rând cu propriile frustrări.
Viva European Union!

joi, 9 august 2012

Realitatea TV a schimbat macazul ...

Dacă Antena 3, România TV şi de cealaltă parte B1 TV îşi consolidează statutul de afiliaţi, se pare că Realitatea TV nu mai linge acadeaua dulce-acrişoară oferită „gratis” de moguli cu "bube-n cap" şi după o perioadă de supunere evidentă a reintrat timid în rândul televiziunilor de ştiri echidistante, neafiliate politic, dar asta până la proba contrarie.
Este foarte greu în România ca televiziune să fi independentă financiar şi politic, să fi detaşată de interesele unor anumite persoane implicate direct în afaceri cel puţin suspecte, deoarece avuţia personală este obţinută prin oportunitaţi pe care le au doar cei agreaţi şi acceptaţi politic, puţini sunt cei care reuşesc pe cont propriu, de obicei chiar şi aceştia tot în grupurile respective vor ajunge într-un final.
Aşa că este din ce în ce mai greu ca presa în general să fie echidistantă, banii sunt cei care stabilesc graniţele „democratice” ale fiecarui jurnalist sau trust în parte, bineînţeles, există şi excepţii.
În contradicţie cu trendul, Realitatea TV reuşeste în ultima perioadă să-şi repună garniturile pe şine iar eu sper sa nu deraieze nici pe stânga, nici pe dreapta, chiar dacă şinele ca şi obiceiurile sunt vechi şi uzate ...

miercuri, 4 iulie 2012

Căt de legală este ilegalitatea?!

Nu ne tăiaţi salariile care sunt oricum derizorii !
Nu ne tăiaţi pensiile care sunt oricum o bătaie de joc !
Nu ne mai umiliţi din punct de vedere social !
Aşa ne exprimam nemulţumirile atunci cănd incompetenţa politicienilor de la guvernare ne trimiteau la coada europei unde ne situăm chiar sub România ... scuzaţi-mă, România suntem chiar noi şi suntem deja ultimii ... hmm. Să nu credeţi că Grecii sunt ultimii, vă înşelaţi, chiar şi acum sunt mult deasupra noastră din toate punctele de vedere, iar nemţii niciodată nu o să ne ajute pe noi cum au facut-o în cazul Greciei, din motive bine cunoscute. Dar ca întotdeauna noi suntem o naţie de oameni primitori şi darnici, primim cu stoicism orice rahat ni se aruncă de la înalta tribună a conducătorilor acestei ţari şi dăruim dragoste tuturor Videnilor şi Măzărenilor, avem şi strigături de suferinţă din strafundul sufletului de tipul "Free Gigi" sau "Săracul Năstase". Acum tot noi suntem martori inofensivi, ca de obicei, ai acestei manifestări violente de acaparare a puterii prin orice mijloace care pun sub semnul întrebării democraţia din Romania.
În mare parte aceeaşi politicieni, imorali şi diabolici, nu dau doi bani pe adevăratele valori ale democraţiei şi ne repoziţionează din nou la începutul unei curse după nenumărate starturi furate, dar atenţie dragii mei compatrioţi ... arbitrii de data asta nu sunt Băsescu sau Ponta, ci Europa !
Personajul imaginar "Conştiinţă" vă imploră să nu mai votaţi cu stomacul plin şi mintea goală, ce doamne iartă-mă, că doar: "Noi suntem Români, Noi suntem aici pe veci stăpâni!" Bine că în versuri nu se face referire şi la prostie, rimă ar fi găsit autorul.
Doar caricatura este plagiat !